Letter to the Movement / Citizens of Romania (#1): “Why an ‘open space’ web-site / platform would help the movement”

Letter to the Movement / Citizens of Romania (#1):

“Why an ‘open space’ web-site / platform would help the movement”

Call to Global Action for Romania and Rosia Montana: Sunday, September 15
Call to Global Action for Romania and Rosia Montana: Sunday, September 15


Dear Friends –


The movement is growing but we are in a moment where our ability to share information effectively, to help get our message out, to help support people in becoming involved, in seeing or imagining themselves how they can contribute, and enabling good, easy communication between activists and engaged citizens across Romania and internationally really matters.


AT THE MOMENT we have been using Facebook very effectively and we havewww.rosiamontana.org as a main reference site. Thousands of activists and concerned citizens supporting the movement have felt and are expressing the need for something more. This Letter #1 seeks to: 1. Identify the need; 2. Share some ideas that could help us address it; 3. Ask YOU specifically if you can help create this site / platform to support Salvati Rosia Montana.




Four key things have been identified for a site that would profoundly help the movement. It could be:


i. A place where great documents, materials, pamphlets, posters can all be collected and put together so that people can find them easily and not have to search across many pages on FB. This should include: in Romanian, Hungarian, English, French, German, Spanish to start, and possibly also other languages if people can translate (there are many people able and willing to support the movement with this, so if we have a site up this could be managed easily and much more rapidly and effectively then we’re having it done now).


ii. A place where people can easily and openly communicate and share together on different topics / lines that can help build the movement. Some people might want to discuss and share ideas on ‘strategy & actions’ (how to develop the movement further and in a healthy direction). Others might want to share and have a space / forum they can discuss and exchange together on:


– how to reach out to and involve more people in the movement

– how to positively and constructively engage media and journalists 1. in Romania and 2. Internationally

– using arts, music, theatre and dance in your community / city to inspire and engage people for ‘Romania with dignity, jobs and self-respect’ or ‘Salvati Rosia Montana’

– research & materials development (to help write/develop great materials and to collect superb publications, reports, analysis and materials out there)

– coordination groups/action groups/discussion groups for different towns/cities so people can discuss and share information to help them organise

– and any other possible topics that would be relevant for people to be discussing and sharing on


These should be ‘open forum’/ ‘open space’ with people able to share and post ideas and discuss them together, and where people could ‘click’ support for ideas to show those they feel really resonate or could help the movement. These ‘on-line’ forums should also be complemented with on-site forums in each town/city/area. This technology is pretty easy, and has been developed for many movements and citizens’ engagements.


iii. A place where we can very easily upload information on ‘activities’ and ‘events’ taking place so people can ‘at a glance’ find what’s happening in their city, town, community, and also be inspired by what’s being done elsewhere


iv. A place where we can load great photos, videos, do it yourself guides, etc.




A) What’s important to be clear is: the idea is not to create a site which would ‘tell’ people what to do (a top-down organisation). The exact opposite. The site would be a ‘PLATFORM’: an enabling ‘space’ where people can come together and discuss more easily, and have a ‘one-stop’ source of information and useful materials to help to make it easier (and more effective) for them to get involved – and to be a democratic space where we can share information, ideas, inspiration, and discuss together.


B) A key philosophy and pillar of strategic thinking behind this is that: we need to support our ability to reach out to our broader societies, many of whom do not use the internet. The point isn’t to ‘put all our focus on a site’, but to create an ‘enabling space’ where it makes it easier for us to i. find what we need instantly and ii. share our ideas, successes, challenges and find support with each other.


C) This is important because: there are literally thousands of people asking ‘how can I get involved’ and a space like this could bring great information, inspiration and examples which i. they could use or ii. could inspire them to develop their own ideas. Having good materials gathered together (and available in several languages), will also overcome the difficulty that hundreds of people are asking ‘where can I get good information on this’ because media or potential supporters want it (there are some excellent materials already gathered on rosiamontana.org and other sites but they are all ‘static’ and depending on someone uploading them. A platform/open space site could be built to enable people/activists to upload great information directly – decentralising, democratising, and making it much faster and more effective).




It could either be done by developing / enhancing the existing www.rosiamontana.org or by creating a solidarity / complementary site, closely connected, but that would be designed as a forum / platform model (using wiki technologies or building from easy to use platforms such as ning sites such as the Peace and Collaborative Development Network (PCDN) – which provides an easy to use platform/basis for people to add information, connect and link together, create different forums/discussion/work groups, post ideas, share videos, pictures, etc. and make it easy to find everything:http://www.internationalpeaceandconflict.org/)


I know absolutely nothing about site development and how to do this, but I know that Romania is one of the leading IT countries in the world and I know that there are hundreds of people supporting Salvati Rosia Montana who could help the movement but setting something like this up overnight.


It would be helpful though to not create 20 different sites like this and to duplicate efforts. If there are people / designers / programmers who can create something like this, it would be good if they: 1. Communicate together; 2. Create an ‘action group’ that takes it upon themselves to create this





The last two weeks have seen an amazing ‘rising up’. A breathing. A finding of dignity, courage, hope, passion, joy, dedication, determination and engagement. From the history of movements and ‘eruptions’ around the world though, we know this can far too easily collapse as well. RMGC/Gabriel Resources Ltd has extremely bright, capable, dedicated people committed to putting forward a project which will make their shareholders rich and be devastating for the country – and for those who need jobs in the region, as there are much better economic alternatives that can help create sustainable, real jobs and use the gold/wealth in Rosia Montana to support the people in the area and the country, not a misleading foreign corporation. To move forward..to build a real movement that will be dynamic, vibrant, and able to GROW; to build a movement that will be successful; to build a movement that will build upon all of the amazing energy, inspiration, creativity and passion that has come forth…we need to help put in place some of the ‘support’ foundations that can help with that. This is a ‘Do it Yourself’ (DIY) / ‘Do it Together’ (DIT) movement. There’s no person guiding, leading, or with the time, energy or capacity to do everything that’s needed to help it, to make it succeed. It’s a movement that needs: YOU.


If you have the skills, technology, understanding/knowledge to be able to set a site like this up and/or help create the site (or host it or whatever else is needed): please step up. If not: if you know a friend or friends who can, please speak to them. If you are an IT site designer/creator or a web-company that does this, you can also help out by quickly getting it set up – and then helping to improve it as needed.


In solidarity






The Save Rosia Montana movement is becoming an international movement of concerned citizens standing in solidarity with the people of Romania. It is most of all a movement of people who are acting upon integrity, upon information and understanding of what is happening, and upon a commitment to not stand back or be passive in the face of abuse, manipulation, and intimidation by incompetent political officials and an abusive corporation. Deep appreciation to actor Woody Harrelson and to the growing number of citizens – actors, artists, journalists, politicians, and concerned individuals around the world – who are standing in support with the people of Romania. This is a movement to protect the environment, a movement for dignity, and a movement that says ‘NO MORE’ to incompetence, disrespect, and abusive government which, together with RMGC, have been trying to rob, threaten and abuse the people of Romania.

Around the world an increasing number of actors, politicians, environmentalists and concerned citizens - people who believe in and want to help Romania - are standing up to support the Salvati Rosia Montana movement; to support Romania.
Around the world an increasing number of actors, politicians, environmentalists and concerned citizens – people who believe in and want to help Romania – are standing up to support the Salvati Rosia Montana movement; to support Romania.

I was asked now by a friend and wonderful democratic activist in his own country if I was responsible for Woody Harrelson’s support for Salvati Rosia Montana (I most certainly wasn’t, and in fact had nothing to do with it, but my deepest appreciation, admiration and respect to those who did and to Woody Harrelson himself). This is my reply. I think…it may be inspiring, and important,for all of us…for today: we are all Rosia Montana!

“No Wassim, I had nothing to do with it. That’s the true beauty of this movement. There’s no one person making things happen. There’s no hundred people making things happen. There are tens of thousands of us – learning, working, sharing, supporting, building together. People who had connections to him must have reached out and inspired him, or he saw what was happening and chose to get involved. We need support from the people of Tunisia as well my friend. This is a historic moment for Romania. The people of Romania are doing all we can…for a deep struggle..a struggle to overcome shame, a struggle to overcome disempowerment, a struggle to make our government…for the first time in decades..or perhaps the first time ever…treat people with respect and fulfil their responsibility as elected officials…servants..of the people of this country…or to go. Woody Harrelson’s action is fantastic…because it recognises and gives respect to what the people of Romania themselves are doing. Every one of us who’s ever dreamed of something better for Romania, every one of us who’s ever…felt sadness when we see the corruption, incompetence and abuse of some of our elected officials; everyone of us who’s ever been to our hospital system, especially in rural areas, or our school system in rural areas, and seen how we are failing those most in need; every one of us who’s ever seen the tragedy of so many of our pensioners not having enough to survive in a life of dignity, while politicians increase their salaries; everyone of us…in Romania…around the world..who has ever dared to dream..that a life of dignity, a government and country based-upon respect and good governance, is possible…WE ARE ALL ROSIA MONTANA! …and we are rising! On Sunday, September 15th there will be a day of actions, celebrations, unity and rising across Romania, and solidarity actions around the world. Join us.”

Gânduri despre o țară pe care o iubesc… dintr-un schimb de opinii recent

Rosia Montana “… gândurile acestea sunt foarte personale, dar simt nevoia să le împărtășesc. Am lucrat, trăit și călătorit în aproximativ 90 de țări – în țări în război, după război, în țări sub regim dictatorial și în multe multe altele. Trăiesc sau vin în România de ceva vreme și pur si simplu m-am îndrăgostit de țara aceasta. Dar am observat un lucru ce oamenii îl spun mereu aici – mai mult decât în orice altă țară din lume sau decât în orice țară prin care am fost – cât de dezamăgiți sunt de deciziile alora. În majoritatea cazurilor această dezamăgire devine un pretext/ un argument/ o justificare pentru 1. a nu se implica; 2. a se muta în străinătate; 3 a se convinge pe sine si pe alții că nu se poate face nimic.


Și când te uiți la ce se întâmplă în lume, în țări cu condinții mult mai dificile, țări în care oamenii chiar se implică și chiar luptă pentru schimbare, unul dintre lucrurile pe care le vezi de obicei este că oamenii nu se plâng, ci se gândesc la cum pot să ajute să schimbe ce nu le place.


Într-adevăr  sunt condiții foarte dificile și grele în România. M-am plimbat din Cluj până în București pe jos și mi-am petrecut mulți ani călătorind prin România visitând multe locuri, vorbind cu oamenii, ascultându-i și discutând cu mulți români ce vin din diferite clase sociale, regiuni și educație, poate mai mult decât alți români au avut ocazia să o facă. Situația în România este dificilă, dar nu se compară cu țările pe care le-am văzut – unde oamenii, chiar și în condiții mult mai epuizante și grele, chiar și fiind sub presiunea unor consecințe violente, chiar și în condiții mult mai puțin luxoase, cu mai puține oportunități și mai puțină siguranță, iau atitudine și se implică să schimbe ceva, să rezolve problemele din țara lor și să construiască împreună ceva mai bun.


Ghandi zicea: «adevărul, chiar dacă în minoritate, tot adevăr este». Chiar dacă doar tu, eu sau oricare dintre noi ar fi singurii care să ia atitudine pentru ce știm noi că este just, să ia atitudine prin demninate, să ia atitudine prin curaj, să ia atitudine prin speranță, inspirație și prin fiecare bătaie de inimă, fiecare răsuflare, fiecare picătură de putere și curaj și determinare… tot ar merita, cât timp ar exista.


Steve Biko, unul dintre mai deosebiți lideri de tineri, ființe umane și revoluționari din secolul trecut, care s-a luptat pentru a schimba lucrurile în bine în țara lui și pentru democrație sub guvernul apartheid al Africii de Sud – unde a fost torturat de poliție până a murit pentru că a insitgat oamenii din Africa de Sud să ia atitudine – a zis odată: «cele mai mari lanțuri ale persecuției încep în mintea celor persecutați». România a fost asuprită de-a lungul a 400 de ani de către “intelectualii” și presecutorii locali care au condus-o și le-au spus oamenilor că nu pot face nimic, că totul în țara aceasta este rău și că nu merită mai mult. Aceste lanțuri nu există în realitatea României, nu în condițiile obiective, nu în limitările în ceea ce putem să facem, ci în mințile noastre și în cultura noastră: aici ne descurajăm, aici găsim motive și justificări – de multe ori mult prea superficiale și incorecte – pentru a doveni că nu putem schimba nimic, aici ne adunăm ranchiuna, furia și reproșurile față de ceilalți, înviovățindu-ne unii pe alții, oprindu-ne din a respira, a trăi, a simți, a experimenta și a utiliza acea solidaritate… acel respect(!) pentru ceilalți, chiar dacă nu suntem tot timpul de acord, pentru a lucra împreună pentru o schimbare reală.


Dar unul dintre lucrurile care mă inspiră… unul din lucrurile… care îmi dă speranță… care îmi face inima să bată mai tare… care mă încurajează… este faptul că în ultimii ani din ce în ce mai mult nu mai aud oameni spunându-mi ce nu se poate face, nu mai aud oameni prin cafenele plângându-se cat de greu este în România (și de multe ori chiar este foarte greu). Acum văd oameni care se implică. Oameni vorbind respectuos unii cu alții, cu ceilalți. Oameni… descoperind… speranța. Descoperindu-și puterea. Oameni… rupând lanțurile asupririi, fricii, dezamăgirii, furiei, reproșurilor și scuzelor din toate minciunile în care ne îngropăm pe noi înșine și unii pe alții.


Acesta a fost un răspuns foarte lung la ce ai scris tu și defapt dacă mă gândesc nu a fost chiar un răspuns pentru tine, dar o împărtășire a unor sentimente. Îl scriu din iubire pentru România, pentru casa mea, pentru toți oamenii minunați și frumoși pe care i-am cunoscut aici. Și deasemenea, scriu cu respect. Sper că nu am jignit pe nimeni. Este un sentiment… o perspectivă… o recunoștință din suflet pentru un popor ce ia atitudine.”



În cea de-a doua parte a conversației, ca răspuns la întrebarea dacă știu despre situația de la Roșia Montană și despre „faptul” că oamenii nu se implică, reflecția mea umilă a fost:


…. De fapt ştiu. Am călătorit acolo încă din prima zi a campaniei Salvati Rosia Montană .. și am fost chiar și în încăperea în care s-a decis crearea campaniei. Spre rușinea mea … și în principal pentru că am călătorit în ultimii 10 ani peste tot în lume cu programele noastre de consolidare a păcii … a trecut mult, prea mult timp de când am fost ultima oară acolo, cu toate acestea mi-ar plăcea să merg acolo din nou. Având în vedere realitatea și condițiile la faţa locului:


1. Eu nu m-aş aștepta ca oamenii să procedeze altfel decât până acum , și

2. Îi respect pe cei care s-au alăturat în efortul de a salva Rosia Montană.


Eu personal cred că există o responsabilitate pentru noi toți, fiecare dintre noi, pentru fiecare cetățean din România, de a încerca să înțeleagă de ce oamenii nu au acţionat, de ce noi înșine nu am acţionat. Cred ca oamenii … pe bună dreptate.. sunt obosiţi de “promisiuni”. Cred că oamenii încearcă să supraviețuiască de la o zi la alta și să-şi întreţină propria familie. Cred că mulți oameni sunt epuizaţi, dezamăgiţi şi lipsiți de putere. Cred că în această țară nu a fost niciodată o reflecție profundă, o discuție profundă și o ascultare reciprocă… despre ceea ce se întâmplă și despre tipul de țară în care vrem să trăim. Cred că rar, foarte rar, ne-am permis nouă înşine să ascultăm într-adevăr ce simţim, ca să nu mai vorbim despre ascultarea reciprocă. Cred că…dacă dorim ca oamenii să ia atitudine, oricine, inclusiv noi înșine, eu … trebuie în primul rând să-i tratăm cu respect. Cred că … dacă vrem ca oamenii să ia atitudine … trebuie ca mai întâi noi să luam atitudine. Nu intenţionez niciun fel de lipsă de consideraţie pentru sentimentele voastre. Autentica şi adevărata voastră dezamăgire. Frustrare. Poate chiar tristețe. Le-am înțeles. Profund. Și vreau să văd.. să găsesc calea… prin care să putem…. creşte … din acest punct … mai departe… la ceva … şi mai puternic. Vă multumesc.


Și unul din citatele mele preferatele:


“Eu nu sunt un optimist, nici un pesimist, dar am speranţă – născută din alegerile pe care le fac și acțiunile pe care le înteprind”.


Depinde de fiecare dintre noi, să nu ne uităm la ceilalţi așteptând ca aceştia să se implice, ci de a face propriile noastre alegeri, de a întreprinde propriile noastre acțiuni … și să luăm atitudine.



Când țara ta are nevoie de tine; când în acel moment ia naștere și se creează istoria, când ai ocazia să iei atitudine și chiar să te implici… să faci ceva… pentru tot ceea ce iubești, pentru tot ceea ce ai spus că-ți dorești… ce faci? Îți folosești la maxim abilitățile, talentul, posibilitățile artistice de exprimare ale propriei tale minți, propriei tale minți și tot ceea ce ai în interior? Îți folosești abilitățile, imaginația, capabilitatea de a face o diferență?… sau… comentezi din culise, plângându-te că „Sunt dezamăgită de faptul că nu ies mai mulți oameni în stradă”, în timp ce nici măcar tu însuți nu ieși afară în stradă/faci asta; dezamăgit de acțiunile și deciziile altora, în timp ce tu însuți nu ai luat atitudine și nici frâiele in mână. Acesta, acum, acest moment care se întâmplă pretutindeni în jurul tău: acesta este momentul. În care alegi … să te ridici… să te implici… să îți acorzi un moment unic, eliberator, plin de bucurie și însuflețitor… să te implici cu întreaga ta ființă, cu tot ceea ce ai, cu toată mintea ta, cu toată inima, bucuria, dorința, pasiunea, inteligența, creativitatea și dedicarea… este unul din cele mai prețioase daruri pe care niciodată nu ți le vei acorda ție însuți, copiilor pe care poate-i ai sau pe care îi vei avea, într-o bună zi. Cea mai frumoasă mulțumire adresată părinților tăi. Cel mai mare „DA” pe care-l poți cânta, dansa, striga din toți rărunchii, mintea și inima ta bătândă. În România… ne-am săturat să blestemăm și să ne plângem de „negru ” este totul. Veniți. Veniți să ne ajutați să aprindem suficiente lumânări pentru a lumina inimile și mințile fiecărei persoane din această țară. FII – tu, tu însuți, acum – FII schimbarea pe care vrei să o vezi în lume, în România, în viața TA. Iar atunci când… peste ani și ani… când copiii, prietenii și colegii tăi… când  TU te vei întreba, într-o bună zi: „Unde am fost atunci?”, vei putea spune cu mândrie, din tot sufletul: „Am fost acolo. Am făcut o diferență.”


Te-ai săturat să blestemi despre cât de „negru” este totul?

Vino să aprinzi o lumină și fii schimbarea pe care vrei să o vezi în lume.


Reflection on a country I love…

Reflection on a country I love..from a recent exchange…

“… it’s very personal, but I’d like to share a reflection. I’ve worked, lived and travelled in about 90 countries world-wide – in countries in the middle of war or after wars, in countries under military dictatorship, and many, many, many more. I’ve been living in or coming to Romania for quite some years now, and have fallen deeply in love with this country. One thing I notice though, is that I hear people here say — more than I have ever heard anywhere else in the world, or in every other country I’ve ever been in put together — what they are ‘disappointed’ in in the choices of others. In most cases, this becomes a reason / justification / legitimisation / argument for 1. why they don’t get involved; 2. why they’ve moved abroad; 3. why they convince themselves and work to convince others that nothing can be done. And when you look at what’s happening in the world, countries in UNBELIEVABLY MORE DIFFICULT CIRCUMSTANCES, countries where people DO ENGAGE and DO WORK for change, one of the things you often see is that, rather than people saying what they’re ‘disappointed in’ in others, they look at ‘what can I do to address this situation that I think needs to be changed.’ There are very, very difficult and hard situations in Romania. I’ve walked across this country by foot from Cluj to Bucharest and spent years travelling across it, and seen perhaps more of Romania, and talked, listened and spoken with more Romanians of more classes, regions, and diverse backgrounds, than many in Romania have the chance to. There are difficult situations, but nothing like what I’ve seen in so many countries and regions of the world – where people, even in the face of incredible challenge and adversity, even in the face of overwhelmingly greater threat and overwhelmingly less luxury, opportunity and safety, stand up and get involved to work for change, address the problems facing their country, and BUILD together something better. Gandhi once said: “truth, even if a minority of one, is still the truth.” Even if you, I or any of us were the only ones to stand up for what we know is right, to stand up with dignity, to stand up with courage, to stand up with hope, inspiration and every beat of our heart, every breath in our body, every ounce of our will power and courage and determination…it’s still worth while standing. Steve Biko, one of the greatest student leaders, human beings, and revolutionaries of the last century who worked to make things better in his country and struggled for democracy under the apartheid government of South Africa – and was tortured to death by the police for inspiring the people of South Africa to rise – once said “the greatest chains of oppression begin in the minds of the oppressed.” Romania has been brutalised through more than 400 years by “intellectuals” and DOMESTIC oppressors who have ruled over it, told people there’s nothing they can do, told people that everything is bad and they don’t deserve better. It’s greatest chains exist not in the reality of the actual situation in the country, not in objective conditions, not in limitations upon what we can do, but inside our minds and in our culture: where we disempower ourselves, where we find justifications and reasons – often all too shallow and incorrect – for why change can’t happen; where we develop resentment, anger and blame towards others, all of us blaming each other for the same thing, and preventing us from breathing, living, feeling, experiencing and practicing the very solidarity…the very respect(!) of each other, even when we disagree, that we need to work for real change. …. But one of the things that inspires me… One of the things…that gives me hope…that makes my heart beat faster..that encourages me…is that more and more over the last two years, I don’t hear people telling me about what others have done that disappoints them. I don’t hear people telling me what can’t be done or sitting in cafes and whining and complaining about how hard things are (and they often are very hard). I hear..people getting involved. People speaking respectfully with each other, to each other. People…discovering…hope. Discovering their power. People…breaking the chains of oppression, of fear, of disappointment, anger, blame and excuses within..of all the lies we cover ourselves and each other in…and rising. This was a very long response to what you wrote, and I think not even really a response to ‘you’, but a sharing…of a feeling. I write it..with love…for Romania, for my home, for all the wonderful and beautiful people I’ve met here. And with respect. I hope I haven’t caused any hurt or offence at all. It’s…a feeling..a perspective…and a deep appreciation, for a people…rising.”